Blogosfera SF&F: Inima dragonului - M. M. Ţara

Dacă ar fi să descriu Inima dragonului într-un singur cuvânt, acela ar fi copilăreală. E simpatică și relaxantă, te scoate complet din cotidian, dar ca s-o apreciezi la adevărata valoare, e posibil să fie nevoie să fii un fan al speciei și să îți placă ingredientele din care e făcută.

Leapșa: cărți contemporane românești

Prima mea leapșă, distractivă și, sper eu, utilă. :) Să punem, așadar, reflectoarele pe autorii români contemporani.

Blogosfera SF&F: Arhitecții speranței - Alexandru Lamba

Arhitecții speranței spune o poveste captivantă și reușește să se mențină pe sârmă în cursa dificilă pe care o presupune orice SF care tratează călătoria în timp. N-o face chiar în cel mai elegant mod, ci balansându-se ușor, dar dacă stăm să ne gândim câți dintre noi știm să mergem pe sârmă... Mi-a plăcut foarte mult povestea, însă impresia generală e că am citit o carte care a ajuns la tipar prea repede, înainte să poată trece prin genul de prelucrare care i se cuvenea.

În recenzii să ne tăiem sau în critică să ne spintecăm?

Se pare că în comunitatea noastră apar periodic persoane (nu aceleași mereu) care pun în discuție dreptul, căderea sau competența bloggerilor de a emite opinii despre cărți, pe motiv că nu au studiile necesare, n-au citit destul, fac mai mult rău pentru că perpetuează idei greșite și scad nivelul culturii, nu i-a certificat nimeni, etc. Și încă apar întrebări de genul "oricine are o opinie ar trebui s-o și spună?".

Ascensiunea stelară a SF-ului autohton

Am terminat de curând cea mai grozavă carte pe care am citit-o de la începutul anului încoace, și presimt că va fi foarte greu de depășit.

Beauty and the Beast, o ocazie ratată

Urmăresc remakeurile Disney din 2010 încoace (chiar de la început, de la Alice) și de fiecare dată am simțit un progres față de filmele originale. Un suflu nou, o perspectivă, imagine sau chiar poveste nouă. Cu fiecare ocazie, am văzut rostul filmelor noi. Beauty and the Beast pare să-și fi dorit același lucru, dar din păcate, nu reușește să ducă până la capăt satisfăcător nici măcar tranziția la CGI.

Logan taie în carne vie, mai adânc ca niciodată

Pentru început, să stabilim un lucru indubitabil și nediscutabil: Patrick Stewart e nemuritor. Orice altceva credeți că vedeți sau auziți – it’s fake news. Ca să tranșăm celelalte aspecte importante ale acestui film, pregătiți-vă totuși batistele. You have been warned.

Ghidul căutătorului de mărțișoare, ediția 2017

Pentru că empatizez cu cei care se simt depășiți de situație neștiind ce cadouri să (mai) facă și care se simt blocați și teleportați pe o planetă din cvadrantul Delta când ajung în fața unor standuri cu mărțișoare sau alte drăgălășenii specific feminine, anul acesta am un cadou de mărțișor fix pentru ei: prezentul ghid menit să ușureze viața tuturor celor cărora le pasă de lucrușoarele pe care urmează să le cumpere pentru femeile din jurul lor.

Cărțile anului 2016

A venit momentul să trag linie sub 2016 și să trec în revistă punctele culminante ale anului în domeniul lecturilor. 2016 a fost pentru mine un an foarte atipic, pe care aproape că l-aș putea supranumi anul nonficțiunii.

Anotimpurile lui Rory Gilmore: iarna nu-i vara, viața nu-i ca școala

Rory la 16-19 ani m-a plictisit amarnic. În schimb, Rory la 32 de ani în versiunea 2016 e absolut fascinantă.

Ce mai face Secția 14 și ce am învățat în doi ani de activitate într-un grup literar

Duminică, 27 noiembrie, Secția 14 a marcat al doilea an de existență și de fapte de arme.

Scurt raport de la Gaudeamus 2016

...prin care celebrăm debutul în volum propriu al colegilor mei din Secția 14, MAD și Emil Duhnea, și colecția toamnă-iarnă 2016 a cruxienilor.

Regula zero de compoziție literară

Cred că a fost primul lucru pe care a insistat Oliviu Crâznic, de la prima întâlnire a Atelierului de SFF din 2014. O spunea cu ocazia aceea în special în contextul speciei literare: oferă cititorului ceea ce ai promis.

Relicve din alte vremuri – Conan Barbarul

Am avut de curând una din cele mai ciudate experiențe literare din ultimii ani. Am citit nuvela O vrăjitoare se va naște, poveste cu care Crux Publishing deschide integrala Conan Barbarul.

Wacraft: The Beginning și perspectiva exterioară

Warcraft: The Beginning a fost pentru mine o mare surpriză plăcută. E drept că aveam niște așteptări destul de scăzute, dar oricum, nu mă pot plânge de prea multe.

Cariera mea de gamer şi consecinţele ei iremediabile

...sau cum m-au făcut jocurile să mă apuc de scris.

Revelații după Comic Con

Avusesem planuri pentru ediția East European Comic Con de anul acesta. S-au dus de râpă şi am dat reset. De ceva vreme încoace tare multe planuri se duc de râpă și mă văd nevoită să recalculez și să reevaluez totul, rând pe rând.

X-Men față cu Apocalipsa nu se descurcă prea bine

Am văzut și X-Men Apocalypse. Am repetat aceeași figură de la Civil War și anume m-am dus la film ca floricica, fără să știu prea bine nici cum arată afișul, nici cine va fi în film, fără să fi văzut trailerul, etc.

Captain America: Civil War e festinul Marvel suprem

Au trecut patru zile de când am văzut Civil War și ecourile bătăliei încă îmi mai răsună în urechi. Chiar nu glumesc. A fost cea antrenantă desfășurare de forțe supereroice pe care am văzut-o vreodată.

Penny Dreadful: Micul scorpion în așteptarea stăpânei

AMR 3 zile, și de data asta countdownul e și mai tensionat decât cel de săptămâna trecută. În 2014 Penny Dreadful aflat la primul sezon era din start undeva foarte aproape de a rivaliza cu sezonul 4 din Game of Thrones (cel mai bun sezon GoT de până acum, după părerea mea). În 2015 a reușit să-l depășească și să câștige locul de serial preferat în topul meu, și nu (doar) din cauză că Game of Thrones a intrat într-o zodie nefastă. Anul acesta, evident, așteptările sunt mari, nerăbdarea e greu

O plimbare prin Brașov

În Brașov există falii temporale. Pe cuvânt. Nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată într-o călătorie atât de des (aproape de fiecare dată) să mă uit la ceas și să mă îngrozesc. În Brașov timpul trece aiurea, ba neștiut de repede, ba ireal de încet.

Ceva e putred în Winterfell

Mai sunt trei zile și reîncepe distracția. De data asta eu n-o mai aștept cu cine știe ce entuziasm, dar restul lumii trebuie să fie în mare clocot, doar s-a ajuns punctul de depășire totală a conținutului cărților. Punctul ăla e un fel de singularitate specifică Game of Thrones.

Cum m-am îndrăgostit de Brașov la a treia vedere

Ani de zile Brașovul nu a fost altceva pentru mine decât un simplu punct de tranziție. O gară în care trenul zăbovea mai mult în drumul Câmpia Turzii - București. Nu l-am luat niciodată în serios. Aveam o voce ascunsă în minte care îmi spunea că nu poți lua prea în serios un oraș pe care îl invadează bucureștenii după plac, în fiecare weekend, în doi timpi și trei mișcări.

Orașele invizibile

Primăvara asta am să fac un nou experiment literar: încerc să dezvolt o poveste pe baza unui personaj. Treaba asta e o premieră pentru mine pentru că, deși personajele sunt esențiale în ceea ce scriu eu, până să ajung la ele trebuie să am întâi un spațiu în care acestea să se desfășoare.

Cum a fost la Final Frontier V - partea a doua

Am lăsat să treacă mai mult timp după târg până să trec pe hârtie idei și impresii mai în detaliu. Motivul principal a fost acela că, poate în virtutea obișnuinței critice dobândite în cenaclu, aveam tendința să trec în revistă inconvenientele și să uit că, de fapt, tot restul a fost fain frumos. În cenaclu suntem obișnuiți cu stilul ăsta și știm ce să înțelegem dintr-o critică, dar uite că într-un alt context trebuie să-mi reevaluez stilul de apreciere al unor lucruri. Oricum, țineți-vă bine,

Cum a fost la Final Frontier V – partea I

La trei zile după eveniment încă mai rumeg cele întâmplate și încă mai observ lucruri și trag concluzii. Povesteam pe vremea repetițiilor că nu conștientizez cu adevărat că o să evoluez în calitate de autor în fața lumii largi. Ei, nici acum n-am conștientizat. Mai am de analizat, mai am de revăzut filme, mai am de cugetat puțin, de făcut introspecții și sondaje, din astea. Oricum, până se mai așează lucrurile și diger și eu experiența vreau să vin cu cele câteva informații de bază.

Program de scriitor ocupat

Bună dimineața, copii. Două zile mi-am stors creierii întrebându-mă ce să scriu pentru voi azi. Țineam neapărat să o fac, chiar dacă am altele pe cap, pentru că îmi promisesem o regularitate de două postări pe săptămână, miercuri și vineri. Pentru că sunt zile de post. Am hotărât să țin la autenticitate și să vă împărtășesc ce îmi tulbură mie acum suflețelul.

În prag de Final Frontier

Azi îmi iau libertatea de a începe cu niște flashback-uri un pic nostalgice. Nu știu cum e la voi, dar mie mi se întâmplă în diverse ocazii să îmi facă lumea mici profeții sau să îmi zică lucruri din alea mărețe de reținut în viață. În general sunt oameni din ăștia mai în vârstă, mai înțelepți, sau care au un fel de al șaselea simț și nimeresc niște chestii de te crucești și te întrebi de unde le scot când vezi că au/au avut sens.

Random Thoughts Friday

Și uite așa apar categoriile noi pe blog: atunci când ai ceva care nu seamănă cu nimic din ce-ai postat anterior și care pare să ofere o formulă potrivită și pentru situații similare în viitor. Vă prezint un nou format: random thoughts înainte de weekend, pentru că în weekend ai timp să te concentrezi la lucruri suficient de serioase încât să ceară un articol de sine stătător, dar în timpul săptămânii mai puțin.

Hoțul cuantic sau cum poate ajunge hard SF-ul eye candy

Anul de lectură 2016 a început deosebit. Se pare că în fiecare lună am dat peste câte ceva care mi s-a părut absolut mindblowing. În ianuarie a fost Transformarea lui Martin Lake, de Jeff Vandermeer. În februarie Hârtiile masculului, despre care am și scris. Luna asta e Hoțul cuantic.

Experimentul anului 2016

Am ajuns la butoane!! Să considerăm astfel această postare drept introducere și urare de bun venit pe moșie. După vreo 4 alte postări, știu, dar trebuia să pun măcar niște semințe în grădină și să las să înceapă să crească ceva, să nu chem lumea-ntr-un câmp gol, așa-i?

Hârtiile masculului sau cum să faci din rahat bici

Cred că tocmai am terminat de citit o mare operă cu șanse majore de a deveni lectura anului. Și suntem abia în februarie.

Labirintul nopții – cronică de cenaclu

Vineri seara Secția 14 s-a reunit din nou. A fost a treia întâlnire din 2016 și cred că merită să menționez că am pornit anul cu formula de cenaclu puțin schimbată. La prima întâlnire am avut un invitat inedit

Despre atelierele de scriere creativă

Într-un fel de completare la ce vă povesteam zilele trecute despre atelierul Crux, m-am gândit că ar avea sens să clarific niște lucruri din experiența mea cu atelierele astea, mai ales că am auzit, cel puțin în ultimul an, diverse idei și închipuiri pe acest subiect.

Să facem cunoștință

Să facem cunoștință