Program de scriitor ocupat

Lumea la 7 dimineața

Bună dimineața, copii. Două zile mi-am stors creierii întrebându-mă ce să scriu pentru voi azi. Țineam neapărat să o fac, chiar dacă am altele pe cap, pentru că îmi promisesem o regularitate de două postări pe săptămână, miercuri și vineri. Pentru că sunt zile de post. Am hotărât să țin la autenticitate și să vă împărtășesc ce îmi tulbură mie acum suflețelul.

E nasol să ai viață dublă și preocupări serioase paralele cu serviciul. Deși nu îmi pot imagina cum e să nu ai ocupații extra și timpul liber să fie realmente timp liber. Activitatea literară e una care mănâncă mult timp și resurse de energie. Sigur, pe lângă alți artiști suntem norocoși, pentru că nu implică investiții mari financiare. Nu ne trebuie materiale, orice amărât de calculator are un program în care poți să scrii și toată lumea are acasă acel amărât de calculator. Doar că activitatea asta nu înseamnă, așa cum ar putea crede mulți, doar scrisul efectiv. Și nu este nici chiar atât de solitară cum s-ar crede. Da, atunci când scrii ești doar tu cu tine, dar în afară de asta mai ai de făcut o documentare, ai de participat la întâlniri și schimburi de experiență cu alții, ai de mers la evenimente, ai de interacționat cu multă lume. Și toate mănâncă timp.

Pentru că nu mă mai ajungeam cu timpul și nu simțeam că nu mă organizez cum trebuie, am hotărât să institui un sistem de taskuri săptămânale. Sunt în a doua săptămână de program și lucrurile nu arată prea bine. Din 15 obiective de săptămâna trecută am realizat 8, practic jumătate. Restul le-am preluat pe săptămâna asta. Azi e vineri și am făcute doar 2 din cele 7 restante și 6 din cele 10 noi. Partea bună e că așa nu las nimic să îmi scape și sunt ceva mai responabilă, cum ați văzut, chiar fac destule din ele. Partea proastă e că mi-e teamă că deși mă străduiesc să fiu relaxată în legătură cu asta în legătură ce cele pending, ele tot rulează undeva în background. Și uite că azi a venit insomnia. La 3:30 m-am trezit. Pe la 5 era destul de evident că stau în pat degeaba. La 7 dimineața unul din taskurile cele mai antipatice era rezolvat. Mi-ar fi plăcut să nu fie nevoie de insomnie pentru asta.

Ce am învățat până acum?

1: Întâi că realizarea obiectivelor într-un ritm sănătos și eficient depinde în primul rând de planificarea deșteaptă. E destul de evident că am planificat mult mai mult decât puteam duce. Fiecare treabă în sine de obicei nu e așa mare lucru, dar acumulate, devin mare lucru.

2: Există unele treburi care, chiar dacă sunt simple și nu cer nici multă concentrare, iau totuși foarte mult timp. Cum ar fi cosmetizarea prezentării pentru FF, în care, pe lângă alte mici modificări, au trebuit rearanjate toate slideurile în spațiu. Sau scrierea discursului, care mi-a luat precis peste două ore.

3: Există și o serie de taskuri care rămân mereu ultimele pe listă și te trezești că pe măsură ce trec săptămânile, tot aceleași restanțe le cari după tine. Cum ar fi căutarea unei cazări la Barcelona pentru vacanța din octombrie. Încă nu m-am prins exact de ce amân tocmai asta (în afara faptului că nu arde), cert e că trebuie rezolvat și punctul ăsta.

4: Trebuie avută mare grijă cu lista de obiective care mai depind și de alții, de exemplu modificări la site în care e implicat și Radu. Dacă cumva nu ies din cauza indisponibilității celorlalți, mai bine nu le pui pe listă sau le notezi separat, ca să nu te simți vinovat că (iar) n-ai rezolvat (nici) asta.

5: Trebuie rezervate și seri/zile în care să nu fie nevoie să faci nimic anume, să poți să te relaxezi, să te uiți la un film, să stai mai mult pe-afară, să mai gătești ceva, etc. E mare ispita de a lucra ceva non-stop, dar trebuie să-i ținem piept. De-asta nu mă mai uit eu la filme de vreo câțiva ani. Și mai nou sunt în urmă și cu toate serialele.

6: TIMPUL DE HOINĂRIT AIUREA PE NET TREBUIE LIMITAT DRASTIC. Cred că e evident de ce am scris cu caps. Nu cred că e bine să nu stai pe net deloc sau să nu fii activ pe facebook. Cred că o soluție bună ar fi stabilirea unor intervale de timp anume în care să faci asta și doar asta, în special în timpii morți în care nu prea poți să faci altceva. Nu citi mereu pe loc ce îți ia ochii, ține minte că te interesează, salvează undeva, și revino pe îndelete când ai răgazul special alocat. E mult mai eficient decât să te întrerupi mereu din alte activități.

A se lua în considerare că vorbim de situația în care eu nu am copil, cățel și purcel. Și în care, momentan, nu scriu. Sună foarte ciudat să ai atâtea de făcut, dar când ești 12 ore pe zi la serviciu, cu naveta până la birou cu tot, zilele de luni până joi sau chiar până vineri încep să se cam excludă automat. Eu acum sunt într-o fază de derivă și documentare, dar ce-i drept e că și atunci când scriu e cam tot la fel de îngrămădită lista, chiar dacă nu am avut până acum delimitări de timp. Deci tot acolo suntem.

Cum fac eu când scriu ca să mișc cât mai repede? Singurul meu mod de control e ca atunci când mă pun să scriu, să scriu cât mai mult. Atâta tot. Oricum mai mult de două ore, maxim trei, nu mă țin nervii, dar cât mă ocup de asta bag niște mii de cuvinte. Rămân la sute doar în cazul în care a fost o zi foarte aglomerată. Alți colegi de-ai mei au alte sisteme. Unii au număr minim de cuvinte pe zi și îl fac ZILNIC. Luni la rând. (la mine nu există zilnic). Chiar dacă numărul ăla e mic. Cu 200 de cuvinte zilnic poți ajunge mai departe decât mine, care pot debita și 4000 într-o zi, dar iau pauze lungi și dese, vorba cântecului. Unii scriu câte puțin la muncă. Sau pe hârtie, în pauza de masă. Sau dimineața înainte de a pleca la muncă, parte din tabiet. MAD scrie oricând, oricum și oriunde. Aici nu există vreo cale anume spre succes. Suntem mult prea diferiți. Cheia adevărată cred că este dozarea restului activităților în așa fel încât să mai rămână ceva timp și energie și pentru scris, oricând și oricum o fi.

Ce este însă sigur până acum pentru mine: săptămâna viitoare to-do-listul meu va fi mult mai subțire. Și o să fac rost într-un sfârșit de cazare la Barcelona. Aveți cumva vreo recomandare?

PS: În caz că vă întrebați ce-i cu poza, așa arată pentru mine lumea la ora 7 dimineața. Rareori am ocazia să o contemplu într-un asemenea moment al zilei.