O plimbare prin Brașov

În Brașov există falii temporale. Pe cuvânt. Nu cred că mi s-a mai întâmplat vreodată într-o călătorie atât de des (aproape de fiecare dată) să mă uit la ceas și să mă îngrozesc. În Brașov timpul trece aiurea, ba neștiut de repede, ba ireal de încet. Și, credeți-mă pe cuvânt, tot o falie temporală m-a împiedicat să termin mai repede pregătirea pozelor ca să public articolul ăsta.

Nu mi s-a mai întâmplat niciodată nici să am atâtea peripeții culinare absurde în două zile și ceva, dar astea sunt un capitol pe care mai bine îl sar în raportul ăsta. S-o luăm încetișor, ardelenește, cronologic. Cât se poate.

Vineri, ora 18:00: doi melci foarte obosiți se urcă în tren spre Brașov. Sâmbătă, ora 1:00 AM, cei doi melci, de data asta extraordinar de obosiți, se prăbușesc în pat, întârziați în așa hal din cauza dificultății de a face rost de o cină comestibilă. Oh, wait, am zis că nu vorbesc despre mâncare. Ups. Concluzia (șoc) a serii: vineri seara în aprilie, pe la orele 22:00, centrul Brașovului este pustiu, restaurantele sunt închise/se închid/nu mai primesc lume/comenzi. Cine ar fi crezut? Noi nu.

Sâmbătă, în jurul orei 13:00: aceiași doi melci, la fel de obosiți ca vineri, se urnesc spre centru, cu greu și lăsând dâre în urmă. (Dâre de oboseală și stres, de care vor să se dezbare, desigur). Au dormit, au luat brunch-ul, și-au făcut provizii de la Carrefour, acum se pregătesc de o plimbare până la ora 16:00, când începe prezentarea cărții lui Nic Dobre, Căldura ghețarilor, la librăria Okian. Dacă sunteți curioși, găsiți totul înregistrat aici:

Eu una am rămas interesată de ce se întâmplă la Brașov la Antares, am în plan să mai merg și altădată.

Continuând în aceeași linie în care am început: duminică, ora 11, cei doi bravi melci pornesc spre Tâmpa. În jur de ora 15, se opresc din drumul spre Tâmpa. Guess what, erau deja obosiți și cărau acum pietre de moară după ei, pentru că dacă excursia nu ne-a oferit chiar bucuriile așteptate (cum ar fi răcoarea muntelui) ne-a oferit altele în schimb. Eu una m-am întors de la Brașov cu 6 țoale noi și o pereche de mănuși. Și pentru toate astea a fost de ajuns să intrăm în doar două magazine. Last but not least, piesa de rezistență la capitolul achiziții e un zeu al germinației, sculptat în pin. Și-a luat și Medara un zeu, da al meu e mai mare, mai fain și mai twisted. Trebuia să o spun!

Să trecem acum la ce-am mai văzut și observat prin oraș:

1: Intersecția dintre strada Iuliu Maniu si strada Vlad Țepeș (a se lua aminte numele fatidic), imediat după ce treci de restaurantul Ceasu Rău (alt nume fatidic, vedeți?) este un loc cu feng shui nașpa. Da nașpa de tot. De două ori când am trecut pe-acolo au apărut ca din senin vehicule amenințătoare cu viteze mari. N-a fost un sentiment prea plăcut. A treia oară deja ne învățasem să fim mega-extra-prevăzătoare.

2: Un alt loc cu feng shui deosebit, dar de data asta pozitiv, este intersectia cu lalele dintre Bulevardul Eroilor cu strada Mureșenilor. Centrul ei arată grozav, iar perspectiva în toate direcțiile e minunată. Acolo e unul din portalurile acelea de care vă spuneam în Orașele invizibile.

3: Clădirea Modarom mă fascinează. Știu că nu e mare lucru de capul ei, dar îmi place la nebunie. E una din puținele clădiri din era comunistă la care se vede că celor care au proiectat-o le-a păsat un pic și de estetic și asta e ceva rarisim. Pe de altă parte, e în dezacord cam cu tot restul clădirilor din zonă și arată așa, stingheră, dar înaltă și semeață. Ca un fel de străjer. Mă duce cu gândul la stâncile acelea impunătoare care apar pe traseele montane și se detașează net de peisaj, un fel de Dochia, de Panaghia sau de Sfinx, așa că îmi e dragă. Am s-o fur și am s-o folosesc undeva. Peste ani o să citiți desprea ea și eu o sa vă spun uite, asta e clădirea Modarom din Brașov, cu un mic upgrade, sigur, dar aia e. Voi veți fi uitat asta de mult și n-o să vă vină să credeți. Iar eu o să zâmbesc amuzată.

4: Strada După ziduri a fost o noutate pentru mine, una foarte binevenită. Și aia te transportă într-un cu totul alt loc. Data viitoare o să mă străduiesc să mă mișc mai eficient, ca să ajung și la turnuri. Tot pentru data viitoare am ca obiectiv și colina cu Bellevue Residence. E un punct extraordinar de atractiv, abia aștept să văd peisajul de acolo de sus.

Nu putem încheia fără să nu ne ducem cu gândul și la ale spiritului. Atfel, mai vreau să vă prezint câteva locuri sfinte, de vizitat în vremuri de restriște. Unul dintre ele ar fi acesta:

Probabil îl recunoașteți. Este curtea Bisericii Sfântul Nicolae, unde a funcționat prima școală românească. E în piața Unirii, unul din locurile cu cea mai frumoasă perspectivă din oraș.

Un altul este acesta, pe care nu prea aveți cum să îl știți.

E vorba de Remenyseg Haza, Biserica Reformată Casa Speranței. Acolo ne-am cazat noi și o recomand cu căldură, dar cu observația că faceți de acolo o jumătate de oră pe jos până în centru. Dacă nu sunteți genul plimbăreț, mai bine căutați altceva, dar dacă sunteți, să știți că e o cazare ieftină și bună, într-o clădire ciudățică, dar absolut superbă după gusturile mele. Cu puțin noroc, o să auziți lumea de acolo vorbind în maghiară. Pentru urechile mele, maghiara este muzică, așa că mărturisesc că am considerat și asta un plus.

Următorul loc de pelerinaj se află la intersecția între strada Postăvarului și strada Michael Weiss: http://www.himalayanboutique.ro/ Da, ați ghicit, acesta e magazinul cu pricina, cel cu țoale nepaleze, să nu îl ratați când ajungeți în Brașov!

Și ultimul loc sfânt pe care vreau să vi-l prezint nu mai are nevoie, cred, de nici o prezentare: